Thursday, August 14, 2008

back again...

...a trecut mai bine de un an de cand am scris ultima oara pentru acest blog. Adevarul e ca uitasem cu totul de el :D (pentru ca intre timp imi mai facusem inca unul si am scris o perioada pentru acela). O sa incerc sa "transcriu"(adica sa copiez) de pe acela pe acesta pentru ca vreau ca asta sa ramana de baza:P. Aaa..in caz ca interesa pe cineva, sunt inca la acelasi loc de munca ca si acum 1 an, deja incep sa ma intreb daca nu cumva o sa fac radacini aici si daca o sa fie nevoie de o adevarata tornada sa ma darame. M-am obisnuit aici si lucrurile s-au mai si calmat intre timp. Sa vedem daca o sa mai dureze mult ori ba...:P
Urmeaza textele copiate de pe celalalt blog:
 
"jeudi 3 juillet 2008
...e doar inceputul

De ce "Tourner la page..."? Foarte simplu - vreau sa schimb ceva, vreau sa pot sa zic ca cineva, undeva, candva o sa zica: asta a fost momentul schimbarii, de aici a inceput totul...
Nu vreau sa dau dovada de snobism dar titlul blogului a fost inspirat din titlul unei melodii care imi place foarte mult si care imi trezeste amintiri placute - "Jenifer - Tourner ma page"... si de ce sa ma identific cu aceasta schimbare cand pot la fel de bine sa extind acest aspect asupra intregii existente ca pana la urma fiecare noua zi este diferita de toate cele dinainte. Avand in vedere aceste aspecte, sper sa pot reda cat mai bine ceea ce poate fi perceput ca schimbare, mijloacele si cauza care a determinat acel "altceva".
Toate cele bune,
pe maine.
"

"
lundi 7 juillet 2008
un weekend cat un sfert de secol...
Cum puteam sa ma bucur de acest weekend in care am implinit o varsta venerabila (:D nu pot sa spun cat de tinerica sunt!:P) decat plimbandu-ma si fiind in miscare mai tot timpul?!
Sa incepem cu vineri seara cand am zis sa le fac cinste unor prieteni, asa...preventiv ca nu cumva sa rateze ziua de duminica. Am fost la terasa PP de pe Pache Protopopescu si am reusit performanta sa ma ametesc dupa doar doua beri brune. Drumul pana acasa a fost ingrozitor pentru prietenul meu care era la volan si trebuia sa suporte galagia creata de noi, ceilalti "buni consumatori". Au urmat 5min de artificii (artificiile chiar au fost, nu erau stelutzele din capul nostru) in parcul Tineretului ca mai apoi sa ne intoarcem la "linistea" unui somn fara vise dar cu ceva bruiaje. Sambata am mers pe la baraj pe la Paltinu ca sa ne putem bucura de o juma'de ora de aer curat dupa ce am strabatut vreo 3h dus-intors pe drum. Ma enerveaza la culme sa fii nevoit sa mergi...si sa tot mergi...ca sa dai de un loc mai deosebit, unde sa poti asculta vantul in frunze si sa nu fie vreun claxon la 2m distanta. Cred ca problema se datoreaza multiplelor plimbari in jurul Bucurestiului, mai aproape sau mai departe.....intr-un interval destul de scurt (3luni de cand avem masina)...detalii si iar detalii...
Sa ajungem in final la ziua cea mai importanta: duminica!!! :P Trezirea s-a realizat ca in orice alta zi...pe la 7 cand rasare soarele asta MARE si CALD si imi bate fix in fata (iarna se intelege ca e chiar foarte placut dar vara devine chiar prea puternic si la o ora atat de matinala). sa mai poti dormi in pace? Nici gand...doar te perpelesti de pe o parte pe alta si speri ca adormi macar inca 10min ca doar e weekend, nu? Avand in vedere evenimentul deosebit, cu atat mai mult nu aveam nici cea mai mica dorinta sa ma ridic din pat, dar cum caldura nu vroia sa-mi dea pace, intr-un final am renuntat sa ma mai chinui sa adorm. Trezita fiind mult mai devreme decat aveam de gand, prima mea dorinta a fost sa-mi iau talpasita si sa ma retrag intr-un loc mai umbros...intr-o pestera ar fi fost ideal...dar cum spuneam, toate locurile placute sunt prea departe de Bucuresti...am ajuns in bucatarie ca sa ma apuc de prepararea unui tort 'exceptional'. Toate bune si frumoase (am reusit sa iau ingredinte care nu aveau nevoie de o incalzire cat de mica - sa nu fortam nota norocului cu caldura asta insuportabila) pana am ajuns sa combin cumva ingredientele (nici mie nu-mi era prea clar cum ar fi trebuit, vroiam doar sa fiu inventiva) si trebuie retinut ca "asa sa nu mai faci niciodata" - dupa ca am facut vreo 4 feluri de creme, nu puteam sa pun la tort decat vreo doua, deci munca inutila, bani aruncati in vant si nimeni sa manance restul de creme. Am reusit sa le aranjez cumva, tortul a iesit absolut hidos, am zis ca nu are voie sa iasa din frigider decat pe intuneric si astfel am ajuns sa am de ziua mea un tort pe cinste (gustos de altfel). Petrecerea ce a urmat a fost foarte dragutza si m-am simtit foarte bine.

Cine mai zice ca e rau sa imbatranesti se inseala amarnic!:P
La multi ani si voua!
Pe maine
"
"
mardi 8 juillet 2008
we will survive?
Caldura mare "mon cher", caldura mare...
Daca stai sa te gandesti, daca analizezi mai bine situatia vremii de-a lungul mai multor ani, o sa poti observa ca si pe vremea lui Caragiale (am luat doar un exemplu la care m-am gandit acum) temperaturile din timpul verii nu erau deloc scazute. Imi povestea bunica mea despre perioada in care a fost seceta(in copilaria ei), cand datorita faptului ca temperaturile erau destul de ridicate nu se putea dormi in casa si lumea iesea cu patul pe prispa casei ca sa reuseasca sa se odihneasca - atunci nu se punea inca problema incalzirii globale, a lipsei padurilor si alte aspecte care ar putea determina temperaturile ridicate. Pamantul e intr-o continua schimbare si daca azi inca mai suntem pe aici ca sa ne plangem de caldura nu inseamna ca maine nu se poate termina totul. Si totusi putem fi siguri de ceva? Putem stii ca la anul o sa fie tot la fel de cald sau va ingheta totul? Eu cred ca exista o probabilitate destul de mare sa mai fim si la anul aici si sa ne mai povestim insomniile datorate nesomnului, dar deasemenea exista sanse (nu foarte mari, dar exista!!!) sa nu mai existam ca natie sau sa devenim eschimosi (schimbare care nu ar determina in final decat tot o modificare dramatica a rasei umane) sau sa fim cuceriti de extraterestrii (aici glumeam!!!). Cum am putea sa fim siguri de una din aceste variante ? sincer...nu cred ca putem fi siguri de asa ceva...vom trai si vom vedea...

Pe maine.
"