Toamna la gura sobei

Va amintiti copilaria petrecuta la bunici? (care au avut acest mare noroc de a avea bunici la tara) Va amintiti toamna petrecuta la gura sobei? Da, e adevarat, nu vorbesc despre iarna ci despre toamna. Era frig si cald in acelasi timp, uneori ploua si nu aveati voie sa iesiti afara la joaca, alteori era vreme buna si trebuia sa culegeti merele, prunele, strugurii... Toamna este mult de lucru la tara pentru a culege recoltele si oricat de greu ar putea fi, satisfactia muncii rasplatite sterge toata truda de peste an. Imi aduc aminte si de venirea scolii si de compunerile despre ce am facut in vacanta...Mereu imi era greu sa-mi aduc aminte cate si mai cate stricasem (sau in versiunea pentru scoala - "reparasem") si pe unde mai umblasem cat fusese vara de lunga. Fiecare toamna devenea un moment prielnic de reamintire a clipelor frumoase din copilarie cand toate grijile erau doar in imaginatia mea. Ce frumos era sa fii copil, sa poti sta seara langa bunici la gura unei sobe incalzite de lemnele ce trosnesc si care iti poarta gandurile departe, departe... Imi e dor de frunzele pe care eram nevoiti sa le culegem din diversi copaci ca sa facem un covor de frunze lipite pe o coala A4, imi e dor de reintalnirea cu colegii lasati uitarii peste vara, as vrea sa pot simti din nou emotia unei noi zile de scoala. Imi tot spunea bunica ca e foarte frumos la scoala iar eu nu-i ziceam decat ca vreau sa se termine si sa scap de ea ca sa ma pot bucura de cat mai mult timp liber... dar nu stiam ce urmeaza... Imi vreau toamnele inapoi!

back again...

...a trecut mai bine de un an de cand am scris ultima oara pentru acest blog. Adevarul e ca uitasem cu totul de el :D (pentru ca intre timp imi mai facusem inca unul si am scris o perioada pentru acela). O sa incerc sa "transcriu"(adica sa copiez) de pe acela pe acesta pentru ca vreau ca asta sa ramana de baza:P. Aaa..in caz ca interesa pe cineva, sunt inca la acelasi loc de munca ca si acum 1 an, deja incep sa ma intreb daca nu cumva o sa fac radacini aici si daca o sa fie nevoie de o adevarata tornada sa ma darame. M-am obisnuit aici si lucrurile s-au mai si calmat intre timp. Sa vedem daca o sa mai dureze mult ori ba...:P
Urmeaza textele copiate de pe celalalt blog:
 
"jeudi 3 juillet 2008
...e doar inceputul

De ce "Tourner la page..."? Foarte simplu - vreau sa schimb ceva, vreau sa pot sa zic ca cineva, undeva, candva o sa zica: asta a fost momentul schimbarii, de aici a inceput totul...
Nu vreau sa dau dovada de snobism dar titlul blogului a fost inspirat din titlul unei melodii care imi place foarte mult si care imi trezeste amintiri placute - "Jenifer - Tourner ma page"... si de ce sa ma identific cu aceasta schimbare cand pot la fel de bine sa extind acest aspect asupra intregii existente ca pana la urma fiecare noua zi este diferita de toate cele dinainte. Avand in vedere aceste aspecte, sper sa pot reda cat mai bine ceea ce poate fi perceput ca schimbare, mijloacele si cauza care a determinat acel "altceva".
Toate cele bune,
pe maine.
"

"
lundi 7 juillet 2008
un weekend cat un sfert de secol...
Cum puteam sa ma bucur de acest weekend in care am implinit o varsta venerabila (:D nu pot sa spun cat de tinerica sunt!:P) decat plimbandu-ma si fiind in miscare mai tot timpul?!
Sa incepem cu vineri seara cand am zis sa le fac cinste unor prieteni, asa...preventiv ca nu cumva sa rateze ziua de duminica. Am fost la terasa PP de pe Pache Protopopescu si am reusit performanta sa ma ametesc dupa doar doua beri brune. Drumul pana acasa a fost ingrozitor pentru prietenul meu care era la volan si trebuia sa suporte galagia creata de noi, ceilalti "buni consumatori". Au urmat 5min de artificii (artificiile chiar au fost, nu erau stelutzele din capul nostru) in parcul Tineretului ca mai apoi sa ne intoarcem la "linistea" unui somn fara vise dar cu ceva bruiaje. Sambata am mers pe la baraj pe la Paltinu ca sa ne putem bucura de o juma'de ora de aer curat dupa ce am strabatut vreo 3h dus-intors pe drum. Ma enerveaza la culme sa fii nevoit sa mergi...si sa tot mergi...ca sa dai de un loc mai deosebit, unde sa poti asculta vantul in frunze si sa nu fie vreun claxon la 2m distanta. Cred ca problema se datoreaza multiplelor plimbari in jurul Bucurestiului, mai aproape sau mai departe.....intr-un interval destul de scurt (3luni de cand avem masina)...detalii si iar detalii...
Sa ajungem in final la ziua cea mai importanta: duminica!!! :P Trezirea s-a realizat ca in orice alta zi...pe la 7 cand rasare soarele asta MARE si CALD si imi bate fix in fata (iarna se intelege ca e chiar foarte placut dar vara devine chiar prea puternic si la o ora atat de matinala). sa mai poti dormi in pace? Nici gand...doar te perpelesti de pe o parte pe alta si speri ca adormi macar inca 10min ca doar e weekend, nu? Avand in vedere evenimentul deosebit, cu atat mai mult nu aveam nici cea mai mica dorinta sa ma ridic din pat, dar cum caldura nu vroia sa-mi dea pace, intr-un final am renuntat sa ma mai chinui sa adorm. Trezita fiind mult mai devreme decat aveam de gand, prima mea dorinta a fost sa-mi iau talpasita si sa ma retrag intr-un loc mai umbros...intr-o pestera ar fi fost ideal...dar cum spuneam, toate locurile placute sunt prea departe de Bucuresti...am ajuns in bucatarie ca sa ma apuc de prepararea unui tort 'exceptional'. Toate bune si frumoase (am reusit sa iau ingredinte care nu aveau nevoie de o incalzire cat de mica - sa nu fortam nota norocului cu caldura asta insuportabila) pana am ajuns sa combin cumva ingredientele (nici mie nu-mi era prea clar cum ar fi trebuit, vroiam doar sa fiu inventiva) si trebuie retinut ca "asa sa nu mai faci niciodata" - dupa ca am facut vreo 4 feluri de creme, nu puteam sa pun la tort decat vreo doua, deci munca inutila, bani aruncati in vant si nimeni sa manance restul de creme. Am reusit sa le aranjez cumva, tortul a iesit absolut hidos, am zis ca nu are voie sa iasa din frigider decat pe intuneric si astfel am ajuns sa am de ziua mea un tort pe cinste (gustos de altfel). Petrecerea ce a urmat a fost foarte dragutza si m-am simtit foarte bine.

Cine mai zice ca e rau sa imbatranesti se inseala amarnic!:P
La multi ani si voua!
Pe maine
"
"
mardi 8 juillet 2008
we will survive?
Caldura mare "mon cher", caldura mare...
Daca stai sa te gandesti, daca analizezi mai bine situatia vremii de-a lungul mai multor ani, o sa poti observa ca si pe vremea lui Caragiale (am luat doar un exemplu la care m-am gandit acum) temperaturile din timpul verii nu erau deloc scazute. Imi povestea bunica mea despre perioada in care a fost seceta(in copilaria ei), cand datorita faptului ca temperaturile erau destul de ridicate nu se putea dormi in casa si lumea iesea cu patul pe prispa casei ca sa reuseasca sa se odihneasca - atunci nu se punea inca problema incalzirii globale, a lipsei padurilor si alte aspecte care ar putea determina temperaturile ridicate. Pamantul e intr-o continua schimbare si daca azi inca mai suntem pe aici ca sa ne plangem de caldura nu inseamna ca maine nu se poate termina totul. Si totusi putem fi siguri de ceva? Putem stii ca la anul o sa fie tot la fel de cald sau va ingheta totul? Eu cred ca exista o probabilitate destul de mare sa mai fim si la anul aici si sa ne mai povestim insomniile datorate nesomnului, dar deasemenea exista sanse (nu foarte mari, dar exista!!!) sa nu mai existam ca natie sau sa devenim eschimosi (schimbare care nu ar determina in final decat tot o modificare dramatica a rasei umane) sau sa fim cuceriti de extraterestrii (aici glumeam!!!). Cum am putea sa fim siguri de una din aceste variante ? sincer...nu cred ca putem fi siguri de asa ceva...vom trai si vom vedea...

Pe maine.
"

ete na!...

"Poate intr-o zi iti vei dori
Sa ma vezi zambind ca-n prima zi
Atunci te vei gandi
Doar la mine
Poate intr-o zi iti vei dori
Si cu voce calda-mi vei sopti
(mi-e dor...)
Mi-e dor,
Mi-e dor sa adorm langa tine"(Anka - Nopti de dor)

ce vrei de la mine? de ce te astepti sa dau un raspuns inteligent? nu am , nu pot, nu stiu....dar in nici un caz nu vreau.....

Ne trezim dimineata gandindu-ne "oare azi cum va mai fi?"( nu sunt prea multi care fac lucrul asta dar sunt cativa) si plecam la drumul unei noi zile de 24h manati de gandul ca azi vom face ceva important, ca azi viata noastra va capata un alt sens (sau cel putin asa incearca sa se minta unii). Pai hai sa vedem....sincer, nu cred ca viata noastra are un scop atat de maret incat sa ne lasam dusi de nas in speranta ca va fi altfel ca va fi mai bine. Suntem niste piese pe o tabla mare( de exemplu de sah, dar nu e obligatoriu) si soarta noastra este hotarata, decisa de ...altcineva. Nu se poate defini "altcineva" ptr ca nici unul dintre noi nu este "altcineva" si nu poate cunoaste indeajuns de multe detalii inca sa zica ca e asa sau asa( sa dea detalii, amanunte..). Drept urmare...noi suntem niste ignoranti care credem ca avem puterea de a schimba ziua de maine, ca o putem face mai buna decat cea de azi, dar tocmai atunci ne pica in cap bolovanul si...dusi suntem. Cine s-a intors ? Nimeni. Cine mai pleaca? Toti. Este atat de simplu...
Cine a crezut vreodata ca el isi poate stabili viitorul? Ce s-a ales de acele sperante, de acele vise? Mai nimic...Asa ca stati calmi si nu va agitati ca tot nu ajungeti undeva...

Drum bun si calatorie sprancenata!!!

Nu pot sa scriu nimic in corpul postului...incredibil...asa ca..acest post va avea doar acest mesaj in titlu

traim ca sa ...vedem ce va fi si maine!

24 Aprilie, anul de gratie 2007.
Ce ar putea sa fie nou in ziua de azi, domnule? Pai sa vedem: Basescu a fost suspendat si prietenii au devenit adversari in ceea ce priveste politica, actualul presedinte este betivanul de Vacaroiu care nu a facut decat sa aduca in noul guvern, de 30 zile, numai comunisti care au fost si in fosta conducere. E trist ca trebuie sa o luam din nou de la capat...referendum sau alegeri anticipate...nimeni nu prea mai stie care o sa fie rezultatul final.

"quotes"

bey...ce zi...am scapat de o demisie...mi s-a marit salariul si acum stau sa instalez programe...

pacaleala vine mai tarziu....

...asa cum scriam si zilele trecute, majoritatea timpul sunt la munca, mai exact 9h/zi+ 2 pe drum( drum greu si anevoios, fara sa ai ceva de vazut si care sa merite vreo atentie din partea privirilor mele). Ceea ce cred eu ca e acest Aprilie...un sir lung de pacaleli daca nu ai fost pacalit de 1Aprilie, si eu nu am fost. Sa mai scriu despre cat de nasol a inceput ziua de luni? nu cred ca are rost, sa va zic ce aiurea a fost azi?Pai asta cred ca merita relatata: ziua a inceput la fel ca de obicei, cu o trezire lunga, cu imbracatul aproape adormita si continuand cu drumul plictisitor pana la metrou. la metrou ce sa vezi? O imbulzeala de parca s-ar fi dat un atac si toata lumea bezmetica, nestiind daca ar trebui sa alerge sau sa mearga la pas, sunt ca niste animale lasate libere( eu nu ma includ:D). Asa...ajung la Aurel Vlaicu( capatul celalalt al Bucurestiului fata de zona unde stau eu) si ghici cu cine ma intalnesc?! - Cu seful! Foarte serioasa, incep o discutie legata de proiectul la care lucrez si incerc sa relatez cat mai pe scurt activitatea pe care o duc eu in realizarea marii aplicatii care parca nu mai are sfarsit. Extenuata si fara vreun chef de a ma apuca de ceva, imi
citesc e-mail-urile si imi arunc privirea pe planificarea ptr ziua de azi. Incet, incet capat elan si reusesc sa
rezolv ceea ce aveam de terminat. Vine ora pranzului si parca vine si "omul negru", de o data nimic nu mai merge si sistemul "bine organizat" de Project Manager-ul meu incepe sa se fisureze. Caramizile incep sa cada si la final cine sa le ia pe toate in cap? EU. La naiba cu tot! eu nu sunt vinovata! Numai bine si ...doriti-va sa fiti pacaliti de 1Aprilie ca sa scapati restul anului...