Limite si acomodari...

M-am trezit de dimineata (pe la 10) in centrul Bucurestiului pentru a ma intalni cu o verisoara destul de indepartata. Nu a fost chiar un soc cand am vazut-o pentru ca stiam ca este ceva la ea care ma sperie mereu cand o vad si deci eram pregatita pentru orice. Dupa imbratisarea de rigoare, incepem sa vorbim, sa depanam amintiri, sa incerc sa-mi dau seama de ce ramasesem cu parerea nu tocmai placuta despre ea. Toate bune, si aproape frumoase pana cand la masa unde ne aflam mai vine o a treia persoana, apoi a patra. Nimic deosebit, nimic iesit din comun pana in momentul in care discutiile devin aprinse, lumea incepe sa devina din ce in ce mai dezinhibata,
pana intr-un punct in care discutiile au devenit mult prea "lejere" pentru mine. Abia ii cunoscusem pe ceilalti doi (un el si o ea - prietenii ei) si ei deja imi povesteau ultimul act sexual de care au avut parte. Nu este oare cam ciudat? Sa trecem si peste asta... Discutiile continua in acelasi ton jenant din punctul meu de vedere si la un moment dat cei doi imi dezvaluie varstele lor, tipa avea 16 ani si deja o experienta destul de vasta in arta seductiei si a actului sexual in sine, iar tipul avea 18 ani si din punctul meu de vedere se comporta ca un copil de 14 ani. Intrebarea era: ce naiba cautam eu acolo? Si de cand intalnirea cu verisoara mea devenise o modalitate de a asculta prostiile unora?
Mi se pare mie sau varsta lor era ceva cam nepotrivita pentru comportamentul pe care il aveau?
Oare eu sunt cea imbatranita sau discutiile de genul asta ("cu cine am fost in pat azi noapte"...) nu ar trebui sa fie tinute decat dupa ce ai ajuns major?:D

Oricum ar fi, ziua de azi a fost o mare pierdere de timp pentru mine si am scris despre ea ca macar astfel sa insemne ceva...bleah...

Scurta introducere...

 Ma gandeam zilele trecute cat de mult as vrea sa fiu..."cineva" fara sa fie nevoie sa imi manifest "calitatile", fara sa fie nevoie sa ma lupt pentru fiecare pas pe care il fac si pur si simplu sa fiu cineva, cunoscut, recunoscut, minunat!
Unii au norocul de a se naste genii, altii lupta o viata pentru a reliza ceva si de fapt...este nimic. Nu poti fi stapan pe viitor decat daca stii ca viitorul te reprezinta si te va duce si in "trecut"(atunci cand viitorul devine din prezent trecut).

Alegem un job, alegem o persoana pentru a ne fi noua mai bine, pentru a ne asigura un trai linistit si lipsit de griji, dar nu pot sa nu ma intreb: jobul si persoana respectiva oare nu sunt impredictibile si astfel viitorul nostru devine din nou neclar?

Nu stiu daca multi stiu (eu am aflat de curand) dar F5 reprezinta mai mult decat o tasta, un shortcut dintr-un mediu de dezvoltare, un model de camera foto, o retea, o formatie sau intensitatea unei tornade, ci este totul inglobat intr-un singur slogan al firmei F5 - "The world runs better with F5".

Asa ca..."run as fast as you can!"